sdst 10.Scrisoare de pe Front Lyrics

moshu:
Pe front am fost până în Cotul Donului, în Rusia, În ’42. În ’42 eu am plecat ca voluntar
în regimentul 21 Slatina-Olt, după perioada de instrucție
ne-a îmbarcat, ne-a p___it pe front și, c__ să spun, eu în Rusia la Milerov
am luat frontul și am mers de la Milerov până la Cotul Donului Noi cu frontu’, câteva sute
de kilometri.
În memoria bunicului meu, decorat în luptele de la Odessa.
Aceasta este prima scrisoare pe care am reușit să ți-o trimit
Am scăpat de instrucție și-acum sper să am mai mult timp
sunt într-un tren militar ce ne duce spre Odessa lent
momentan dinspre orizont aud doar sunete de bombardament
o să participăm la eliberearea orașului, nu cred că va dura mult
suntem toți entuziasmați, eu unul parcă simt că o să-i îngropăm în pământ
vă transmit cu drag toate cele bune,
în fiecare gară am fost întămpinați în urale de multă lume
gazeta locală scrie că suntem pregatiți bine
te rog să mă crezi c-ai fi fost tare mândră de mine
sunt un norocos soldat în regimentul de infanterie
războiul nu-i atât de dur, veteranul ăla nebun nu încerca decât să ne sperie
mâine ajungem la linia de front, noi îi spunem “ziua cea mare”
am făcut o poză în uniforma mea, o s-o primești luna viitoare
ard de nerăbdare să-l snopesc pe Ivan cu patul puștii mele
am înțeles că sunt slăbiți și au destule probleme
știu că suntem de partea binelui și avem sorți de izbândă
am învățat în cazarmă că avem o putere cruntă,
a noastra armata e neînfrântă!
sper să-ți dau și alte vești bune cât de curând
tre’ să-nchei, l-am auzit pe comandant urlând, probabil coborâm
deși sunt plecat de puțin timp îți simt lipsa
simt că înnebunesc
mi-e dor de tine, de-ai mei și-abia aștept să vă văd!
te iubesc!
bătrânu’: Chiar în Cotul Donului, am stat acolo cam un termen de vreo 2-3 sau 4 luni. Până ce a rupt rușii frontul
la italieni și dacă a rupt frontul la italieni, ne-a mutat pe noi în locul italienilor pă front ca să stavileasca frontul.
Sunt patru patrule, câțiva în spate îmbrăcați în haine de stradă
militari ai armatei din care fac parte se pregătesc parcă pentru paradă
“Ăștia-s bocancii, asta-i ranița, doar urci în tanc și
Tragi cât vezi cu ochii, nu se ține cont de numarul de morți
La noi în unitate dacă nu riști, riști să fii cel tras la sorți
Port aceleași haine, parcă e o tortură, visez la decorațiuni parcă-s copil,
am viziuni despre un avânt infailibil
mă văd deja în linia întâi cu ai mei da’ până atunci tre’ să trec de mâncarea aproape inutilă
masa de prânz de după trei, mai am câteva luni, sunt din vechea gardă
ăștia de vin acum parcă toți nu vor să creadă ce se-ntâmplă
pistoale la tâmpla și amenințări! tactici comuniste,
ostateci și mustrări, hărți ale războiului, dorul devine chinul din mine ce se ține
sunt doar umbre ale ecoului
bătrânu: Eu plecasăm voluntar cu vecinu’ de-aicea, cu Ion Bălăceanu care, ăsta a ramas pă front în Cotul Donului
c__ spusăi, acolo când am venit în retragere noi
ne-a prins în bombardament, pe drum…
Așa ceva nu trebuia să se-ntâmple! este îngrozitor
la ce scene asist aici! îmi zvâcnește sângele-n tample.
am crezut că stăm în gropi și tragem în gol
plouă cu fier! ăștia sunt groaznici și nu au milă deloc!
am avut și primul asalt, mi-am pierdut arma din mână
prin fum și explozii și urlete ce le visez de-o săptămână
sunt bolnav și murdar, în stare de șoc îmi iau botezul
contactul cu războiul mi-a dus la extrem crezul
în acte teribile mor camarazii secerați în iarbă
ne respingem reciproc atacurile, ăștia nu știu să piardă
nu mai simt nimic când îi dobor
am luat și prima viață când veneau în marșul întăriți de alcool??
intru în panică, sergentul țipa la mine la un val
descarci metal în ceea ce pare a fi un alt val uman
am sânge, noroi și ulei pe față, am sârmă ghimpată, cadavre și gropi în față
tinerii pioneri deschid calea și se opresc în eternitate
când ucid sunt decorat pentru impresionante fapte
nu am venit aici pentru așa ceva!
războiul ăsta nu e al nostru, nu știu de ce am facut asta
mintea mea este răvășită, sunt complet distrus în interior
cred că trebuie să-mi retrag cuvintele pe care ți le-am scris anterior
bătrânu’: Și acolo dacă ne-a prins bombardamentul ăla, noi am făcut un fel de instalație pentru ca să luăm pe poziție
să ne apărăm și ne-am împrăștiat tunurile: 4 tunuri în 4 părți.
Sunt actorul rănit, actorul răpit de schizofrenie
aud și-acum obuze, pe multi i-a cuprins tâmpenia
de la patul vecin se aud scâncete,
unii care erau cu mine în batalion i-acoperă pământul cu mișcari râncede
nu mai vreau să văd uniforma!
nu mai mă simt în forma optimă, toți se agită
unii vomită
mamă, am o stare c__plită, iubita mea, nu mă uita!
rămân același fiu plin de curaj
nu știu ce mi-au facut ăștia că de când sunt aici simt că mă strânge orice bandaj
cât mai am de trăit? ajutați-mă cu ceva!
simt c__ se scurge seva. orice-mi sună în ureche riscă a mă enerva
încep să tremur, sar din pat, simt cutremur, mișcări de pământ
în fiecare noapte mă visez adormind în mormânt, simt c__ mă sfârșesc
am trecut de-al doilea război, sunt plin de noroi
de vină sunteți voi.
bătrânu’: Vecinul meu Ion Bălăceanu s-apucasără să sape amplasamente de tunuri ca să fie camuflați
Între timp, c__ i-a observat de sus din avion, a lansat bomba in mijlócul lor, acolo unde era amplasamentul
I-a aruncat în aer pe toți, cu tun cu tot
În ’45 când am venit după front, ai mei erau la secera în câmp și, venit acasă din nou, parcă ziceai că zboară,
așa veneau de la câmp când au aflat că am venit eu acasă.